Şi pentru ca nu am scris la vremea respectivă nimic, dau copy-paste povestirii lui Paul despre aceasta minunată tură-
"Si totul incepe cand s-a terminat facultatea, mai exact modulul pedagogic, prima zi libera dupa ultimul examen. Era in plan demult sa facem un traseu mai mare prin tara cu bicicletele, se dorea un traseu de vreo 2000 km dus-intors, dar in final socoteala din targ a iesit asa: Iasi – Constanta, cu ocolis prin Muntii Macinului si Delta Dunarii, intors acasa cu trenul (acasa pt unii, eu dupa am plecat la munte). Eu cu Lucian formam echipa pana cand am postat tura pe iasibike (http://forum.iasibike.org/), si cu cateva zile inainte s-a hotarat sa vina un tip Teo, baiat foarte serios cand vine vorba de pedalat. Foarte fain. Pregatiri s-au facut multe, modificari si reglari la biciclete, bagaje, harti, planuri. Treaba asta destul de placuta pt minte in mod normal a fost cam chinuitoare acum din cauza faptului ca nu mai puteam astepta, vream sa plec. Ultima noapte nici n-am prea putut sa dorm, dealtfel nici n-as prea avut timp ca m-am trezit pe la 3 noaptea ca sa plecam devreme, ca cine se scoala de dimineata departe ajunge, si va spun ca am testat asta cu virf si indesat si asa s-a dovedit
.
Deci, de la stanga la dreapta: eu, Lucian, si Teo, la baza Buciumului pe la 4:40 dimineata. Pana sus a fost frumos, a inceput deja sa se lumineze si mai grav sa picure. Asta ne-a tinut in statie sub acoperis cam 30 minute, si ne-a incetinit putin la valea de dupa. Insa am trecut rapid udeala, si am inceput sa dam pedale destul de binisor, spre Vaslui. Un mic popas pe la jumatatea distantei:
In continuare, tot frumos si repejor pana in Vaslui, unde am ajuns pe la ora 10. In Vaslui am stat putin, si ne-am platit facturile la telefoane
.
Incepem dinou sa pedalam, si ne izbim deja de o problema pe care urma sa o avem aproape tot traseul: caldura. Din cauza ei ne oprim undeva in apropierea localitatii Crasna, la vreo 30 km de Birlad. Acolo am poposit la umbra unor copaci, si a unor furnici din pacate
de pe la ora 12 pana pe la ora 5 dupa-amiaza cand oarecum s-a mai racorit afara. Continuam drumul pe european, pe care insa mergem ceva mai greu. oboseala, vant fin fata, drum aiurea, etc. Ne ajuta insa o combina care mergea cu aproape 30 la ora, iar noi bucurosi ne facem paraziti in spatele ei. Pana aproape pe Birlad, tot asa. In Birlad ajungem la ora 7, cumparam ceva de mancare si campam la iesirea din Birlad, intr-o padurice faina. Pe la 8 jumatate aveam cortul pus, biclele legate si focul aprins. Am mancat supa din plic si spaghete. Cam asta am mancat in fiecare seara, dar eu unul n-am de ce sa ma plang 
.
Cam asta a fost prima zi, in care am parcurs cam 140 km.A doua zi ne-am trezit tot dimineata pe la 5-6, insa ploaia care incepuse de pe la miezul noptii ne-a tinut in loc pana pe la ora 8, cand s-a oprit, iar noi am scuturat frumos toate, am facut cortul rapid si am pornit. Dupa vreo ora de mers am trecut in judetul Galati:
Urmatoarea portiune a mers super-bine pentru ca am avut si vreme buna, n-a fost atat de cald incat sa mai trebuiasca sa oprim prea mult, am scurtat-o pe niste drumuri judetene care ne-au scapat de multi km in plus, si am si vazut ceva locuri faine.
La patru jumatate dupa-amiaza eram deja in Galati, unde am luat iar ceva de mancare, si am cautat bacul, ca sa trecem peste Dunare. Si l-am mai si gasit :
Apoi s-a schimbat totul complet, totul devenit mult mai pustiu si paraginit, relieful diferit. Masinile veneau care 15 de-odata iar apoi 30 minute eram singuri pe sosea, fiindca nu puteau ajunge acolo decat dupa programul bacului. Muntii Macinului erau in stanga noastra, vremea ok, si am mers rapid pana in orasul Macin, langa care am campat pentru prima oara langa Dunare, pe bratul Macin.
Asa s-a incheiat si a doua zi, in care am facut iarasi cam 140 km.
A 3-a zi am avut vreme frumoasa de dimineata, insa ne-am pornit pe la ora 11. Traseul initial ce urma sa-l parcurgem trecea printre munti, de la Horia la Luncavita si apoi pana la Tulcea. Caldura foarte puterica insa, pustiul satelor, peisajelor, fantanile adanci de 20 metri ne-au facut sa scurtam, iar din Horia am luat-o direct spre Tulcea. Nici asa n-a fost insa prea usor. Am ajuns in Tulcea pe la ora 6 jumtatate.
Am trecut un bac de vreo 100 ori mai mic, de-abia incapeau 10 persoane intr-o barcuta care se clatina cand te urcai in ea. Pe malul celalat, Delta Dunarii, si aici incepe una din cele mai frumoase portinuni ale traseului nostru. Ce era altfel aici, aproape totul: in primul rand drumul, care era un drum pietruit ca vai de capul lui, desi era drum national, satele foarte rare si paraginite, masini foarte putine si unele fara numar de imatriculare. Pentru moment am mers cam 10 km pe Dunare, pana am gasit un loc de campat. In total facusem cam 92 km.
In dimineata zilei 4, dupa o baie in Dunare, am plecat spre localitatea Chilia Veche, sau Periprava, localitate la care insa nu se poate ajunge decat cu vaporul. Pana laChilia Veche am facut doar 75 km, insa ne-a luat cam toata ziua. Drumul era foarte prost, eu eram cu semicursiera, Era destul de cald. Kilometri intregi si ore de mers fara sa vezi vreo cladire, doar cate un cioban. Am ajuns pe la ora 8 in Chilia Veche, unde ne-am dat seama ca trebuie sa ne intoarcem cumva.
Am avut noroc ca a 2-a zi de dimineata aveam vapor inapoi, nu as fi renuntat asa usor la intorsul pe bicla, insa la drumul care stiam ca m-ar astepta, am preferat vaporul. Am campat pe bratul Tataru, aproape de sat.
Urmatoarea zi, ( a 5-a), ne-am intors cu vaporul de la 6 dimineta in Tulcea, iar apoi am luat alt vapor din Tulcea spre Sulina, de unde iar speram sa ne intoarcem pe bicle dar n-am reusit.
Pe vapor a fost frumos, nu era foarte scump ca aveam reduceri de studenti, dar am platit ceva in plus pentru bicle. Dupa jumatate de ora dormeam toti 6
.
Ehe, si cum am ajuns noi la Sulina, am fugit (pedaland) spre mare. Am ajuns pe plaja, am parcat biclele, si tust in apa. Lume prea multa nu era, apa era ok, nu era sarata si se adancea foarte greu. Am campat pe plaja, unde am facut si foc, am gatit. Am facut baie la bicle, am baut bere si am vanat foarte multi tantari. In sfarsit eram la mare, si asta se simtea. Urmatoarea zi am ramas in Sulina, unde am facut plaja, ne-am odihnit, am facut baie, etc.
In ziua 7, ne-am intors in Tulcea cu vaporul, dupa care pe la amiaza am plecat spre Constanta. Iarasi am avut mari probleme cu caldura, si mai nou cu vantul din fata. Cu greu ajungem pe la ora 8 langa lacul Nuntasi, unde campam.
De acolo, in ultima zi, pornim dupa o baita in lac spre Constanta, unde ajungem pe la amiaza.
Baie la Mamaia, vizita la Constanta la acvariu si la moschee, baie iarasi la Eforie Nord. Am uitat sa spun ca in eforie nord ne paraseste Teo, care a ramas la mare cu sora lui. Eu cu Lucian am campat pentru ultima oara langa lacul Techirghiol, aproape de Eforie Sud.
A ramas apoi sa ajungem dimineata in Costinesti inaintea trenului de Iasi, cu care veneau Ioana, Ali si Razvan, mirati de ce negri si urati ne-am facut.
Am stat impreuna o saptamana in Costinesti, tot la cort. Odihna, relazare, plaja, baie, concerte, discoteca eh ce mai .. lucru normal.Paul Diac."
