Balcaniada de bouldering

Zilele acestea, Iaşul a avut parte de un eveniment cu totul şi cu totul special. S-a organizat primul concurs internaţional de bouldering, şi asta dupa câteva luni de la deschiderea sălii de căţărat. Organizarea acestui eveniment a reprezentat o adevărată provocare pentru cei ce au adus în Iaşi cei mai buni căţărători din România şi din Bulgaria. Deşi un sport ce doar câţiva îl practică în oraşul nostru, spectacolul a fost intens, asigurat de trasee de o spectaculozitate deosebită (trasee amenajate de Oliver Batar) şi de căţărători ce au arătat de ce sunt printre cei mai buni!

De remarcat faptul că publicul ieşean a fost unul foarte vast şi diferit, de la copii de 2 ani până la bătrâni , oameni de afaceri, fotografi, jurnalişti, dar şi cei pasionaţi de acest sport.

Sâmbătă, în prima zi s-au desfăşurat calificările acestui concurs, în care concurenţii au trebuit să facă 5 trasee! Singurul ce a reuşit acest lucru a fost bulgarul fost vicecampion mondial (Blagovest Lazarov), ce a aratat de ce este campion balcanic.

La fete situaţia a fost alta, mai multe concurente reuşind să realizeze toate traseele, totuşi remarcându-se atât cele 2 bulgăroaice, dar şi tinerele căţărătoare din Bucureşti şi Timişoara (cu vârste de 12-13 ani)

 În cea de-a doua zi s-au disputat semifinalele şi finalele. În semifinale băieţii au trebuit să puncteze în cele 5 trasee. Traseele foarte tehnice, dure au pus la grea încercare concurenţii astfel că doar 3 trasee din 5 au fost facute de acelaşi bulgar, restul având câte 2,1 sau nici un traseu realizat.

 Finala a fost o adevărată desfăşurare de forţe, cu multe surprize şi realizări deosebite. Astfel, concurenţii au avut la dispoziţie 4 trasee, singurul ce a reuşit să le realizeze pe toate fiind Claudiu Miu din Bucureşti, devansânu-l pe campionul balcanic.

La fete, lupta cea mai s-a dat între cele 2 bulgăroaice, ce nu au putut fi departajate nici măcar în superfinală.

Dintre sportivii ieşeni ce au participat la acest concurs, Ovidiu aka Forest a reuşit să se claseze pe locul 5.

Concursul s-a terminat în aplauzele spectatorilor, iar cei mai buni căţărători au fost premiaţi şi felicitaţi.

Felicitări echipei organizatorice în frunte cu Ionuţ Furtună pentru spectacolul oferit şi organizat. Şi asteptăm europenele la Iaşi.

Mai multe detalii puteţi găsi  aici

Col de L'Iseran

Si cum ideile cele mai trăsnite de le-am avut în Elveţia au fost în timpul cursului de marţi dimineaţa la Geografia politică a Africii, uita aşa ne-o venit ideea de a urca pe biciclete cea mai înaltă trecătoare din Europa- Col de l'Iseran (2770 m). Dupa câteva minute de logistică şi planificare a traseului ne hotărâm să plecăm in week-endul ce urmează, eu impreuna cu a mea Jubile si Jelena cu cele 2 roti ale ei. Până în Annecy luăm varianta cea mai scurtă şi anume trenul. Pe tren apar şi primele suprize, pană la bicicletă. Ştiind deja oraşul din vechile incursiuni în zonă, trag o fuga la Dechatlon unde cumpăr cele trebuincioase pentru a repara bicicleta.

De aici ne suim călare şi începem a pedala pe unul din cele mai frumoase trasee de ciclism din Europa. Însoţiţi de un soare cald de mai şi de peisaje splendide pedalăm o bucata bună pe pista de ciclism de-a lungul lacului Annecy (o splendoare). Deşi urcăm de kilometri buni ne minunam de locurile văzute, de castele şi sate dispuse pe versanţi. În departare putem vedea şi vârfurile înzăpezite, probabil munţi de peste 3000 m.

După-amiaza ajungem în Bourg-Saint-Maurice, una din celebrele statiuni de ski de pe valea Iserului. Panta începe să devină mare şi constantă iar ritmul nostru de pedalat cam încet. Deja e seara iar noi continuăm să urcăm pe valea Iserului nestiind unde vom dormi. Sperăm să ne cazeze localnicii din următorul sat sau să găsim vreun refugiu sau biserică deschisă dar în urmatoarele ore găsim doar o casă părăsită în mijlocul pădurii ce va fi locul nostru de odihnă.

Estimăm că suntem pe la 1200 m iar ziua urmatoare se anunţă şi mai dificilă. Ne hrănim bine din delicatesele preparate (orez şi clătite) si amenajăm în garaj locul de dormit. Casa pare cam bântuită aşa că ne asigurăm că toate intrările sunt închise şi...ne trezim a doua zi dimineaţă cu o foame de pedalat. Nu stăm prea mult pe gânduri, mâncăm repetir  şi începem să urcăm. Întalnim hidrocentrala si al ei lac de acumulare Chevril Tignes(cel mai mare din Franta cu o inaltime de 180 m) , pe ale carui baraj este pictata o frescă  (cea mai mare din lume-18000 metri pătrţi) ce îl reprezintă pe Hercule.

Dupa cativa km ajungem si in renumita Val D'Isere, ce auzisem doar in cartile de turism. Desi la 1900 m, desi aproape vara, desi putina zapada, desi in timpul saptamanii, statiunea vuieste de turisti imbracati in costume de ski, ce urcă in telecabine spre domeniile schiabile. Luam pranzul şi de aici incepem asaltul final spre Col de l'iseran,

ultimii 30 km , cu o panta constanta de 7%.
Efort sustinut, incurajare din partea multor motociclisti ce trec pe langa noi, multa ciocolata si miere si pauze din km in km.

Undeva dupa-amiaza ajungem in cel mai inalt punct cu bicicleta 2770 m.

Un pas prin care trec multe competitii de ciclism, Tour de France fiind cea mai cunoscuta (mai multe detalii aici).Dupa cateva minute si poze incepem coborarea brusca si rapida pana in Lanslebourg (33 km), o coborare presarata de peisaje frumoase, vai, circuri si lacuri glaciare.

Obosiţi fiind, renunţăm la forţele proprii pentru tren si uite asa schimbând 2 regionale suntem înapoi in Geneva. Maine e alta zi plină de peripeţii.