sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Biciclind prin pasurile Moldovei

In amintirea celei mai frumoase ture de bicicleta realizata in vara asta alaturi de 5 prieteni (astazi doar 4). Acest articol este scris de Paul Diac (prieten bun....de care ma leaga multe amintiri frumoase)


In sfarsit mi-am gasit timp si curaj sa incep sa scriu despre tura numarul 1 a anului 2009, acum de-abia trecut, dintre toate excursiile cu bicicleta. O excursie planuita de mine si Adrian la care au luat parte un numar record de 6 biciclisti, care s-a intins pe o distanta de aproximativ 520 km cu adevarat deosebiti prin Carpatii Orientali, insumand nu mai putin de  7-8 pasuri, de la sosele intinse in coditii excelente la drumuri de speriat pentru cursiere, probleme tehnice si fizice, sfori taiate si apoi lipite. Traseul pe scurt a fost Suceava - Radauti - Putna - Radauti - Campulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Borsec - Gheorghieni - Bicaz - Piatra Neamt - Frumoasa - Bacau si a fost parcurs in 5 zile, inclusiv o zi de pauza. Din punct de vedere al performantei se remarca doua zile, cea de a 2-a si a 4-a. Sa le luam insa pe rand.
Echipa, dupa cum spuneam era formata din urmatorii 6: eu, Adrian, TVA, Lucian, Iulian si Teo (din pacate aceasta este ultima excursie in care am mers impreuna cu Teo, si nu pot sa spun decat ca as mai dori sa pedalez impreuna cu el inca multe mii de kilometrii, dar nu mai pot pedala decat cu el in gand ceea ce fac destul de des).

Ziua 1, incalzirea si intrarea in traseu. Am plecat cu un tren personal din ce tin minte pana la Suceava, ca apoi sa pedalam pana in Radauti desi chiar trenul cu care am mers se ducea si el in Radauti. Soseaua fara catarati de la Suceava la Radauti ne-a permis sa mergem rapid, ajungand in Radauti surprinzator in accelasi timp cu trenul din care coborasem in Suceava, deoarece acesta face o pauza destul de mare pentru a schimba locomotiva. Urma sa stam restul zilei si noaptea la casa bunicilor lui Adrian, evident avand destul timp am mai mers si pana la Putna unde am vizitat manastirea cu totii, mai putin Adrian care a ramas cu niste prieteni in oras, pastrandu-si energia pentru a doua zi ce se anunta obositoare. Seara Adrian ne-a gatit niste paste.










































Ziua 2, 160-180 km si pasurile Ciumarna, 3 Movile, Mestecanis si Creanga. Cu siguranta cea mai plina zi din toate.

Am plecat dimineata la rasaritul soarelui, cu toti ascultand povesti de la Adrian despre primul pas care urma in 30 km, palma, sau mai corect, Ciumarna. S-au taiat sfori la inceputul pasului, eu plecand inainte cu Adrian dar apoi vazand ca Lucian e foarte aproape si surprinzator si TVA, i-am asteptat si am urcat in 4. Cu cateva sute de metri inainte de punctul cel mai inalt, vad ca am o problema la cauciuc si ma opresc incercand in tot felul s-o repar. Ma ajunge Teo, ma ajunge si Iulian, apoi o improvizez putin auzind ca nu mai e mult pana sus unde cand ajung aflu bucuros ca TVA castigase catararea. Ma chinui si mai mult acolo sa repar, chiar o iau asa improvizata la vale dar nu ajung decat pana in primul sat unde sunt nevoit sa opresc, iau sfoara simbolica care era pe ghidonul lui Iulian si le zic celorlalti sa plece inainte. Cauciucul se latise, nu mai avea rezistenta necesara iar camera dupa cateva zeci de metri iesea afara. Cu putin noroc a 2-a masina care trece e o dubita care ma ia, pe mine cu bicicleta, intrec baietii in moldovita asteptand impreuna la semafor.




In Campulung incerc sa schimb cauciucul, intai trec pe la un magazin unde nu gasesc nimic, apoi, la bazar, unde gasesc un cauciuc putin mare dar care merge. Peste cateva zile urma sa am ceva probleme din cauza lui, fiind aproape sa atinga frana, dar nu e cazul sa ma plang prea mult pentru ca mi-a permis sa merg tot restul excursiei. In Campulung ii astept pe baieti, ii ghidez la ce restaurant sau mai bine zis cofetarie sa intre, mancam si ne odihnim impreuna putin acolo. Teo se desparte aici de noi, cum era planuit, el plecand in aceeasi zi pentru a incepe Btur-ul, o alta excursie ciclistica din intamplare in aceeasi zona. TVA pare cam obosit (intarziase fata de grup cam mult pe pasul 3 Movile pe care din pacate eu nu avusesem ocazia sa-l cunosc decat din masina, a se vedea postul anterior), Iulian mergea cel mai greu asa ca ne hotaram sa facem de aici doua echipe, si sa ne reintalnim in Borsec.










Eu Adrian si Lucian ii dam drumul rapid, trecem usurel pasul Mestecanis, poi pana in Vatra Dornei unde alimentam putin. De aici alegem drumul mai scurt care trece prin Paltinis - Bilbor. Ambele sunt un fel de pasuri, primul mai intelegator dar al doilea in nici un fel, problema nefiind neaparat panta sau lungimea ci conditia drumului, care arata mai rau ca majoritatea drumurilor forestiere circulate. Adrian incearca ambitios sa nu se dea jos la pasul Bilbor (sau Bursucariei ?), renunta in final si el. Trecem, mergand pe langa, cam dezamagiti de alegerea facuta. La vale e ceva mai usor apoi in sat apar iar balti si noroi. Baietii fac ambii pene de la primul pas, la inceputul coborarii demonstrand lipsa de experienta de mers cu cursiera pe drum de tara. Cand trecem de Bilbor si in ceva timp de drumul neasfaltat pe care ajungem sa-l uram destul de mult, se lasa aproape intunericul. Surpriza care ne mai astepta e ca pana in Borsec mai avem un pas, si nu unul chiar mic: pasul Creanga. Eu insa ma simt foarte bine pe urcare, nu ma lasa inima sa-i astept pe baietii decat sus. Dupa ce ajung si ei o luam rapid la vale, ajungem la intrarea in Borsec pe la ora 9:30. Ne cazam unde gasim mai rapid, dar si ieftin, 25 lei camera cu doua paturi in care stam toti 3, intr-o parcare plina de tiruri. Mancam, bem, dormim.



Sun baietii, ei se afla inca inainte de Bilbor, merg greu si sunt nemultumiti de drum. Incerc sa le rezolv o cazare mai aproape de ei, nu gasesc, nici ei la fata locului asa ca ajung sa mearga pe intuneric, obositi morti, gasesc in final un tir de lemne care-i aduce chiar pana in Borsec. Moment greu pentru ei, ajung la 1 jumatate noaptea. Cu mult noroc gasesc inca ceva mancare, bautura, iau si ei o camera.




Ziua 3 Se impune ca fiind o zi de relaxare. 0 km, plimbare lejera prin statiune sau nici atat. Se simtea nevoia dupa ziua anterioara si avand in vedere ca si urmatoarea zi nu era prea lejera.




Ziua 4 Back on track. 170-190 km, Borsec - Toplita - Gheorghieni - Lacu Rosu - Piatra Neamt - Frumoasa (Tazlau / Balcani). Ne impartim de dimnieata chiar in 3 echipe, ceea ce e putin urat pentru cei din urma. Eu cu Lucian in fata, si mergem asa pana in Gheorghieni. Am plecat inainte ca sa-mi repar o spita care se rupsese, dar care nu cred ca mi-ar facut probleme nici urmatorii 1000 km. Trecem inapoi pasul Creanga, dimineata devreme, ajungem in Toplita unde nu gasesc ce vreau eu, deci continuam pana in Gheorghieni unde ajungem repejor, si relativ repejor imi rezolv si problema. Cand e aproape gata apare si echipa a doua, Adrian cu TVA, ne interschimbam putin, Adrian ma asteapta sa termin iar TVA cu Lucian incep sa urce spre pasul Bicaz. In tot timpul asta Iulian ramane in urma dar mentinand distanta, isi rezolva si el ceva in Toplita la schimbatorul pe spate care-l deranja. Pasul Bicaz e foarte frumos si maret in partea asta, desi nu are stancile si abruptul de dincolo de munti. Ajungem repejor sus, coboram cat mai este pana la Lacul Rosu unde ii gasim pe Luci si TVA facand poze. Ne grabim, urmatoarea etapa de coborare si plat e intrerupta doar de niste poze si o noua pana la Lucian. Se merge bine si foarte frumos in trena, Atat pana in Piatra Neamt cat si dupa, pana in Roznov. De acolo parasim drumul national lumea e cumva obosita dar nu mai e mult, ajungem in Tazlau si apoi in Frumoasa, satul de unde sunt bunici mei si unde aveam asigurata cazare, cu noroc, si putina mancare. Ne lafaim.
Dupa mai mult timp ne suna si Iulian care luase din Piatra Neamt un autobuz spre Buhusi, de acolo spre Frumoasa stiu ca e neasfaltat asa ca il sfatuiesc sa mai intrebe lumea si eventual sa coboare. Ajunge si el din cate tin minte pe lumina, obosit dar mai bine comparativ cu tura precedenta,  noi ne revansam pastrandu-i ceva de mancare :p.



Ziua 5 Ultima zi, retragerea e constituita dintr-un traseu de 50 km aproximativ, Frumoasa - Ardeoani - Bacau. De acolo tren. Pe traseu din ce tin minte tot nu am mers impreuna, din diferite motive, dar nu mai stiu exact care erau acum evadatii, unde era plutonul si care si cum a ajuns. In gara ne-am intalnit toti bucurosi ca am realizat o tura asa frumoasa.



Sper ca in viitor sa mai fac ture mai lungi, cu oameni mai multi, in zone mai frumoase, cum a fost aceasta comparativ cu restul iesirilor pe care le-am facut eu. Problema e ca intr-un singur weekend nu merge ceva de asa amploare, oamenii nu se leaga prea usor, apoi in traseu unii merg mai rapid altii mai incet, apar probleme care ar trebui sa nu-i afecteze pe toti. Alta problema e ca trebuie planuite din timp. Sper totusi sa mai prindem.


Articol scris de Paul Diac...sursa: http://iasioutdoors.wordpress.com/2010/01/02/suceava-bacau-pe-ocolite/







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu