vineri, 16 iulie 2010

Expeditie Pamir2010

“Risk more than others think is safe. Care more than others think is wise. Dream more than others think is practical. Expect more than others think is possible.”

A trecut aproape un an de când am început să visăm la o expediţie în Pamir. Aproape un an de când am crezut în visul nostru. Un an de organizare, antrenamente, fugă dupa sponsori, prognoze, întrebări peste înterbări . Un an de zile pentru un proiect în care am crezut din prima clipă până vom pune piciorul în tabăra de bază.
Iar în acest an, s-au întamplat multe, de la şuturi în fund, la răspunsuri negative până la încrederea în visul nostru, am învăţat că orice ar spune oamenii din jurul nostru, noi trebuie să putem privi mai departe şi să credem în ceea ce ne-am propus. Am învăţat multe, am învăţat căci vor fi piedici, căci vor fi obstacole greu de trecut, dar făcând în ciudă crizei şi bătând din poartă-n poartă, am reuşit să strângem necasarul pentru a pleca. Nu a fost uşor, dar cu siguranţă am învăţat cum să ne organizăm, iar pe viitor ne va fi  mai uşor!

Sunt multe de spus, dar acum, a trecut doar primul pas, urmează expediţia în sine, unde va trebui să facem faţă multor neprevăzute. Nu va fi uşor, va fi greu, frig, riscant, nu ştim ce ne aşteaptă, dar eu unul abia aştept să mă văd acolo, să car un "rucsac mare cât China" să adorm pe vuietul avalanşelor ori să pot împărţi timp de o lună mâncarea, cortul, apa totul cu prietenii mei!
Iar pe lângă faptul că noi am crezut în visul nostru au fost şi alţii, cărora le multumim!
Pe această cale mulţumim lui David Neacşu şi magazinului Himalaya  pentru echipamentul şi încrederea oferită.
Mulţumim celor de la Fan Courier pentru sprijinul financiar.
Mulţumim celor de la GTS cu ajutorul cărora vom putea comunica cu voi mai uşor!
Mulţumim lui Vlad Lascu si magazinului Alpinexpe pentru echipamentul ce l-au oferit!
Multumim celor de la Sony, cu ajutorul cărora vă vom arăta prin ce am trecut noi!
Mulțumim celor de la Universitatea Româno Americană pentru sprijinul financiar oferit.
Mulţumesc pe această cale conduceri Facultăţii de Geografie şi Geologie pentru sprijinul şi încrederea arătată şi pentru sprijinul acordat iniţiativelor studenţeşti.
Mulţumim celor de la Redis Nutriţie din cauza cărora cu siguranţă nu vom muri de foame!
Mulţumim firmei producătoare de bocanci Rekord pentru bocancii de altitudine!
Mulţumim Nahanny pentru reducerile ce le-au făcut!
Un mare MULTUMESC pentru partenerul media al acestei expediţii, MEDIAFAX , cei care au răspândit vestea expediţiei noastre. 
Mulţumiri lui Ionuţ şi Ramona de la Sala de Căţărat, pentru efortul depus şi pentru că am avut unde mă antrena!
Mulţumiri lui Mihai de la Haipemunte, şi revistei , unde au apărut articole interesante şi frumoase despre expediţie!
Mulţumiri celor de la DESCOPERĂ  şi librăriile Cărtureşti pentru promovarea expediţiei!
Mulţumiri celor de la Club Alpin Român pentru sfaturi, echipamente şi încurajare!
Mulţumiri celor de la PATHOS pentru că au fost alături de noi!

Eu unul mulţumesc băieţilor din Iaşi care au devenit promotori ai acestei expediţii, cumpărând din zilele noastre. Pe aceasta cale,mulţumesc lui Paul şi Mihai atât pentru sprijinul financiar dar şi pentru echipamentele împrumutate, mulţumesc lui Adrian şi Titus care au contribuit financiar lui Iulian Peka căruia îi sunt recunoscător!

Multumim prietenilor, familiilor care ne-au suportat, ne-au ajutat, si au crezut în noi!
Mulţumesc până şi portarului din Botanică care m-a lăsat să intru să mă antrenez!

Ady, Radu, Lucian şi Tibi, vă mulţumesc tuturor şi vă invită să urmăriţi siteul www.Pamir2010.com pentru a afla ultimele stiri legate de expediţie!


vineri, 9 iulie 2010

Frumoasa Românie

De curând am fost în recunoaştere pentru organizarea cogresului anual EGEA în zona Bucovinei şi Maramureşului. Iar cine imi va spune că avem o ţară urâtă îl voi trimite acolo să se înşele.
Plecând din Iaşi, primul loc vizitat este Marginea unde tainele olăritului încă se păstrează. Iar pe lângă olărit, o ospitalitate ieşită din comun îmbinată cu tradiţie şi multe aspecte ce ţin de originile locului, arată că sunt oameni ce ţin la tradiţiile şi meşteşugurile lor.

Trecând de Marginea, ajungem imediat la Suceviţa (1582), o mănăstire a cărei legendă spune că toată piatra necesară construcţiei a fost adus de un singur car de boi condus de o femeie, lucru ce a durat 30 de ani. Iar când intri în acea "cetate bisericească" o linişte aparte domneşte pe pajistea din curtea interioara.
Trecând prin Pasul Ciumârna (Palma)
se ajunge relativ repede la mănăstirea Moldoviţa, monument intrat în Patrimoniul UNESCO. E una din cele mai vechi aşezări călugăreşti, şi nici ploaia continuă nu ne-a abătut din a privi această mănastire unică. Un loc unde timpul parcă stă în loc. Doar maşinile de la intrare mai amintesc de civilizaţie.

Şi totuşi nu toate îs aşa frumoase cum par, iar celebrul Castel al lui Dracula din pasul Tihuţa cu ale sale tarabe pline de tot felul de kitch-uri e doar o palida consolare pentru turiştii ce consideră România  land of Dracula.
Ca pe seară să ajungem la viitoarea locaţie a congresului anual EGEA.
Poiana Zânelor- un complex de vile în mijlocul pustiului din comuna Şanţ , înconjurat de munţi din toate părţile, greu accesibil chiar şi cu maşini de teren, şi totuşi unul din cele mai originale şi complete locaţii de acest gen. Oare cine vine aici, cum ajunge, nu ştiu, dar cum pleacă, probabil încântat căci în România avem aşa ceva. O combinaţie frumoasă între rustic şi modern, facilităţi de la internet wireless la piscină interioară, lac pentru păstrăvi, o mică grădină zoo şi câte şi mai câte.
Iar de la Poiana Zânelor, următoarea zi traseul trece prin Pasul Rotunda (a nu se trece decât cu tractorul).
În drum spre Maramureş, un mic indicator de arată căci după Cârlibaba e un muzeu al rădăcinilor. Un fost tăietor de lemne, are acum o colecţie de rădăcini de copaci ce uşor poate fi actul unei expoziţii frumoase.
Iar din pasul Prislop începe ţinutul Maramureşean, şi încă ce ţinut. Un loc unde majoritatea oamenilor erau îmbrăcaţi conform datinilor, un loc unde tradiţiile se respectă, iar veşmintele vechi sunt o mândrie pentru ei.
Urmează traseul pe valea Izei..plin de biserici de lemn, multe (6) intrate în patrimoniu UNESCO. Toate sunt date uitării, chiar şi pentru un circuit turistic.

Dar poate cel mai impresionant e la complexul de mănăstiri de la Bârsana. O zonă turistică, dar de un calm aparte.
Urmează Muzeul Satului din Sighetul Marmaţiei, un sat întreg, o colecţie rară, un loc unde poţi vedea arhitectura specifică ţinutului..




Tot în Sighetul Marmaţiei, dar în centrul oraşului, poate cel mai bine amenajat muzeu în care am fost. Memorialul durerii, un muzeu născut la iniţiativa Anei Blandianei, este impresionant prin poveştile ce le afli acolo. Comunism, interdicţii, crime...oribil, urât, istoria noastră e acolo. E un MUST SEE.

Intoarcerea spre casă a fost una tristă, inundaţiile şi capriciile vremii fiind o provocare mult prea dură pentru locuitorii acestor frumoase locuri...

luni, 5 iulie 2010

La melci

Odată cu zilele ploioase, în Grădina Botanică şi nu numai au apărut şi melcii. Iar pentru noi, oamenii de rând ce stăm în cutiile cu etaj, este o încântare să privim cum se bucură jovial în fiecare dimineată  de razele de soare ori de picaturile de roua! Iar ambiţia lor, de a face paşi spre verde, de a urca şi coborî lumi întregi îi face speciali....
Aşa că vă poftesc la melci!



Iar daca vreţi o demonstraţie de ornitologie din grădina botanică, daţi click aici      (fotografiile lui Cătalin)!