Revenirea din Pamir a fost pentru mine de bun augur, nu ma asteptam ca dupa o luna petrecuta la inaltime sa nu am nevoie de foarte multa relaxare.
Asa ca, prima invitatie a fost lansata de Adrian. M-am gandit mult daca sa accept sa merg cu bicicleta alaturi de el, TVA si VEVE. Nu voiam sa merg,aveam destule motive: era un traseu destul de lung, iar eu nu am mai mers pe bicicleta de 2 luni, mi-era frica sa nu ii incurc pe baieti, iar din Tadjikistan am capatat un microb cacacios de care nu mai scapam dar la aflarea vestii ca vine TVA si VEVE m-am linistit. Si vremea a fost un impediment, dar m-am convins repede ca vreau sa merg in tura asta, mai ales pentru ca e Maramures si Bucovina, locuri ce imi fac placere sa le vizitez ori de cate ori pot.
Planul a fost simplu, plecam dimineata cu acceleratul de Timisoara, coboram in Salva, iar de acolo pedalam prima zi pana-n Borsa (prin pasul Setref) urmand ca a doua zi sa facem Borsa-Radauti-180 km cu 4 pasuri importante (Prislop, Mestecanis, 3 Movile si Ciumarna).
Dar bineinteles ca planul de acasa nu se potriveste cu ala de la fata locului. Si dupa ce ne-am luat biletele, cand sa urcam in tren, bicicletei lui Veve ii cade o rotita de la deraiorul spate, lucru ce il demoralizeaza total, si renunta. Soc in cadrul echipei, Adrian si TVA vorbesc doar despre asta pe tot parcursul drumului cu trenul, eu incerc sa motai.
Cu cat inaintam mai mult vremea devenea mai instabila, iar in Nasaud (penultima statie) deja ploua. In Salva, coboram si noi, montam bicicletele si incepem a pedala.
Prima oprire e chiar in mijlocul satului, la un magazin oarecare, de unde ne alimentam cu ceva de mancare si servetele. Ploua mocaneste, iar noi folosim toate hainele ca ne acoperim de ele. Urmatoarea oprire o face TVA la marginea unui pod.
Drumul se prezinta in conditii foarte bune, iar masini nu prea sunt, asa ca ne dau ocazia sa mergem grupati, dar e greu sa mergi in trena, soseaua e uda si murdara, si la fel devii si tu daca stai prea aproape de celelalt. Totusi pedalam fara prea mari griji. Incetu cu incetu incep sa ma simt cam obosit, motivul fiind bacteria aia cacacioasa care m-o supt de lichide si energie in ultimele zile. Dar rezolv repede cu isostar, si ceva fructe. Totusi incepe pasul Setref (817 m), nu foarte dificil, dar, care imi provoaca un deja-vu. O durere sacaitoare la genunchi, pe menisc, o durere ce am avut-o anul trecut in Crai si intr-o alta tura de anduranta. Stiam ca o sa tina si o sa ma doara constant. Incetu cu incetu, panta devine abrupta, iar durerea mai sacaitoare. Totusi, incerc sa nu o bag in seama, ma bucur de peisaj. Baietii au taiat-o inainte, asa ca e motiv bun sa ma opresc pentru poze.
Intr-un final ajung si eu in pas, si ii gasesc pe baieti cam inghetati. Frig tare, si noi uzi, a urmat o coborare crunta pentru cine nu avea haine groase (stie el TVA cine :D). Ajungem repede in Moisei, dupa un alt deal, iar planul initial ar fi sa mergem la Manastirea din Moisei. Ajungem acolo, dupa o panta abrupta si dureroasa pt mine. Ploua. Dau de staretul manastirii, ii zic doleantele noastre, dar refuza politicos sa ne pastreze in casa Domnului. Initial a bagat motive cum ca nu e bucatarie, nu e destul spatiu, deseara vine grup mare, nu e confort, puteti sa mergeti la Manastirea Prislop, dupa care am inteles intentiile lui. Totusi de remarcat Manastirea din Moisei, superba, arhitectura maramureseana si-a spus cuvantul.
Ploua in continuare, asa ca baietii nu ma asteapta sa fac poze. Nu ma deranjeaza, pedalez incetu printre case, oameni, picaturi de ploaie. E o stare asa de bine,caci sunt in Romania, in una din cele mai frumoase regiuni. Din visare ma mai trezeste cate un claxon. Mai merg putin, iar pe partea dreapta, un indicator spre monumentul eroilor cazuti la datorie in 1944.
Baietii au ajuns deja in Borsa, cauta cazare, eu inca sunt in Moisei,dar pe urmele lor. Ma mai feresc de ploaie, un motiv bun sa imi mai refac puterile cu un fruct sau sandwich.
Spre seara ajung in Borsa, baietii sunt aproape de iesire, si inca nu au gasit cazare. Fac alimentarea de la supermarketul din centru, si pornesc incet spre baieti, care intre timp au scos ceva. Ajung si eu la pensiune, arata super ok, camera tripla, baie in camera. Problema cea mare e ca baietii sun cam uzi, impermeabilitatea hainelor a lasat de dorit. Incepe procesul de gospodarire. Spalat, mancat, dormit.
Dimineata ne trezim devreme, dar constatam ca unele haine sunt ude, asa ca trecem la masuri "jenibile".
Plec mai devreme de acolo, stiindu-mi slabiciunea la picior. Urmeaza Pasul Prislop (1413 m). Am ceva avans fata de baieti, dar ma opresc des, asa ca primul care ma intrece e Adrian. Dupa mult timp vine si TVA. Dupa ceva chinuri ajung si eu in pas, baietii sunt la han, beau un ceai cald, dar le e oarecum frig.
Stam putin, ne echipam gros, si incepem coborarea pe valea Bistritei. E frig rau, dar panta e mai doamoala, incepem sa pedalam si ne mai incalzim. Suntem deja in tinutul lui Stefan cel Mare, lucru ce se vede pe la toate portile.
Trecem de Carlibaba, Ciocanesti, si ajungem destul de repede in Iacobeni. De aici, baietii imi taie sfoara, eu sunt destul de chill, imi place sa ma bucur de peisaj si nu vreau sa fortez (nici ca as fi putut) dar baietii mai au inca 3 pasuri si e ora 12.
Eu imi propun sa o iau incetu pe Pasul Mestecanis (1096m), apoi Campulung iar de acolo o tai acasa. Dau un telefon si aflu ca mai am o ora pana vine trenul de Iasi. Bag tare la deal, dar destul de greu totusi. Ajung in vf pasului, mai sunt 27 de km. Imi cam pierd sperantele, totusi incep sa pedalez, am vant puternic din spate, bornele trec una dupa alta destul de repejor, la fel si minutele. Ajung cu 2 min intarziere in gara, dar stau linistit, trenul are intarziere 20 minute. In tren, vesnica problema cu nasul, de data asta ma iau in gura cu el, m-am documentat de acasa.
Baietii au avut si ei povestea lor, il las pe Adrian sa povesteasca mai departe....
"Dupa ce Lucian a fost taiat, am continuat urcarea pasului Mestecanis. Tva a venit repede, la vreo 3 minute (fata de Prislop e bine) si am inceput coborarea care dureaza cam pana in Cimpulung Moldovenesc. S-a mers bine, Tva a stat frumos la "caldurica", la un moment dat cerand chiar o trena mai sustinuta din partea mea. In Cimpulung o mica pauza de realimentare la benzinarie, de aici incolo speram sa mergem dintr-o bucata pana in Radauti, doar cu (posibile) asteptari ale lui Tva in pasuri. Incepe astfel urcarea pe Trei Movile, mi se pare ca merg foarte foarte greu, dupa cativa kilometri incep sa merg ca pe cal si ma gandesc daca nu cumva am facut pana. Facusem pana, am zis ca o rezolv repede numai bine ajung odata cu Tva in pas. Ma opresc si pana scot roata, levierele, cauciucul si camera apare si Tva. Initial ii zic sa o ia inainte, dar ca un bun prieten ce este hotaraste sa ma ajute sa fac pana
(probabil era prea obosit si simtea nevoia de o pauza). Incep sa-i dau la pompa dar la un moment dat se aude un "buf" si crapa camera. Nu-i nimic, punem a doua camera, dar se constata faptul ca acum pompa nu mai functiona. Nu s-a reusit decat sa se umfle camera foarte putin si se putea merge pe ea in stilul "cowboy" (ca pe cal). Ne intoarcem, incercam sa gasim pompa in Sadova, nu reusim, apoi ne intoarcem in Cimpulung, unde iarasi fac pana. Merge Tva inainte sa incerce sa rezolve o camera/cauciuc/petice/ceva, si dupa 1 ora se intoarce. A reusit sa achizitioneze o pompa si a gasit o vulcanizare unde cica s-ar vulcaniza camere de bicicleta. Din pacate insa nu s-a putut vulcaniza camera de bicicleta si astfel ceasul facandu-se deja tarziu si alte variante de reparare a camerei neexistand, am luat un tren pana in Iasi."
